TEORIA SI PRACTICA IGIENEI PSIHICULUI

Recunoasterea faptului ca igiena psihicului are la fel de mult succes asupra mentinerii sanatatii mentale precum igiena corpului care are grija de sanatatea trupeasca, nu este un lucru nou. Chiar de la inceputul acestui deceniu au aparut mai multe publicatii pe aceasta tema, insa interesul oamenilor a ramas foarte mic. Probabil pentru ca lipsesc indicii folositoare, cum ar fi ce ar putea sa faca omul singur pentru mentinerea si echilibrul sanatatii spirituale.

La fel ca pentru corp, si pe teritoriul mental exista boli si epidemii, care se extind mereu daca nu cream o igiena regulata a psihicului, care sa devina o obisnuinta solida.

Asemenea infectii mentale sunt necazul, frica, stresul, grija, graba, sentimentul culpabilitatii, agresivitatea. Fiecare dintre noi se va confrunta macar odata cu una din acestea sau poate chiar cu o intreaga combinatie - pana cand va practica regulat igiena psihicului. Acesteia ii apartin mai presus de toate experienta mentala din timpul serii, in care toate energiile infestate sunt analizate si dispar inainte sa produca pagube. Fiecare om trebuie sa se priveasca ca si cand doar el ar exista.

Atunci cand igiena psihicului va deveni o obisnuinta regulata, aceste infectii mentale nu vor mai avea nicio sansa. Rezultatul este armonia sufleteasca si o liniste imperturbabila.

Pe masura ce inteligenta noastra se dezvolta, gandirea devine inutila. Cel care savarseste lucrurile nu mai reflecteaza, el stie si actioneaza spontan. Gandirea este o compensatie pentru insuficienta inteligentei. Cu cat mai dezvoltata este inteligenta, cu atat mai putin avem nevoie de gandire. Atunci apreciem ceea ce este: recunoastem realitatea din spatele aparentei, fara sa trebuiasca sa mai reflectam.

Atata timp cat inteligenta noastra nu este complet dezvoltata, trebuie sa reflectam. Trebuie sa planificam lucrurile. Cand apare o noua situatie actionam corespunzator gandirii noastre. Ne comportam la fel ca in trecut, chiar daca a aparut o situatie noua. Atata timp cat gandim, actiunea noastra din trecut se defineste. Totul se schimba constant, totul curge.

Trebuie sa vedem cum am putea sa le facem o bucurie sotului, sotiei, partenerului nostru. Cand iubim cu adevarat, nu mai avem nevoie de a cugeta. Actionam din dragoste si putem sa fim siguri ca in orice moment facem doar ceea ce este bine. Gandirea devine deseori - inca - compensatia pentru iubire.

A gandi este un lucru minunat si trebuie sa invatam sa-l stapanim cu adevarat. Dar trebuie sa stim, ca exista mereu o compensatie pentru ceva esential, care inseamna implinire: intelepciunea si dragostea.

Dovezi convingatoare ale geniului tau!

Poate ca ti s-a intamplat sa mergi pe strada si sa vezi apropiindu-se de tine o persoana importanta pentru tine si sa te gandesti : astazi trebuie sa-i adresez intrebarea acestei persoane. Incepi sa-ti formulezi si sa-ti repeti intrebarea in minte, pentru ca trebuie sa spui exact cuvintele potrivite, sa ai expresia fetei cea mai potrivita, pozitia corpului si tonul vocii cele mai potrivite. Pe cand va apropiati unul de celalalt, te gandesti : ce sa-i spun si cum sa-i spun ? Apoi, cand se apropie, te decizi ca a sosit timpul sa pui acea intrebare. Saluti persoana si incepi : "Buna Cristina, vreau sa te intreb ..." Scoti doar aceste cuvinte din gura si o voce din interiorul tau iti spune : "Opreste-te !"

De ce ti-ai lasat propozitia neterminata ? Exista un proces de comunicare intre subconstient si constient. Tot ce s-a intamplat vreodata in viata ta a fost inregistrat in subconstient. Subconstientul transmite semnale constientului intr-un mod misterios ; unii oameni numesc asta presentiment, al saselea simt, intuitie sau programare. Altii spun ca este o "voce mica, neincetata" din interior.

Atunci cand ti-ai intrerupt intrebarea, intre subconstient si constientul tau are loc o conversatie fara cuvinte. Partea constienta spune : Ce vrei sa spui cu "Opreste-te"?. Subconstientul raspunde : "Daca ai sa continui si pui intrebarea, vei obtine un « nu » drept raspuns".

Constientul si subconstientul schimba mai multe replici in timp ce selectarea cuvintelor si propozitiilor este "procesata" de "computerul personal" si cele cateva cuvinte care ti-au iesit din gura sunt cele mai potrivite in situatia data. Intregul proces de comunicare are loc cat ai clipi din pleoape, iar Cristina nu va afla nimic despre complicatul proces ce tocmai a avut loc.

Nu ti s-au intamplat astfel de situatii in viata ? Cine altcineva, in afara de un geniu, ar putea realiza acest tip de comunicare intr-o fractiune de secunda ? Uneori mesajul de la vocea aceea mica este ignorat. Nu-i acordam atentie si-i dam inainte reducand-o la tacere. Toti am facut-o. Spunem ceva ce nu trebuie sau facem o miscare gresita pentru ca nu ne-am ascultat vocea interioara.

Pe de alta parte, toti am trait experienta de a raspunde unor impulsuri speciale care s-au dovedit a fi mesaje importante pentru viata noastra. O persoana care crede in Dumnezeu va atribui aceste impulsuri unei indrumari divine.

Poate ati auzit sau vi s-a intamplat sa va dati la o parte din fata unei masini exact cu o fractiune de secunda inainte de a se intampla un eveniment tragic, sau ati auzit despre persoane care au coborat dintr-un avion si apoi au auzit ca avionul s-a prabusit in ocean sau in munti pe parcursul acelui zbor.

Potential toti suntem niste genii pentru ca asa am fost creati. Avem moduri diferite de a ne exprima, capacitati si aptitudini diferite.

De exemplu, am citit despre un copil care fusese conditionat sa creada ca nu va putea sa obtina niciodata note peste medie. Un consilier dupa altul ii spusesera ca nu va obtine niciodata note peste cele de trecere. Probleme de adaptare, frustrari, consiliere psihologica – toate au sfarsit prin ceea ce parea sa confirme ceea ce i se spusese. Apoi, cineva, i-a spus ca este un potential geniu. A fost nevoit sa aleaga pe cine sa creada. Dupa ceva timp, a fost pe lista de onoare a facultatii, pentru ca a obtinut rezultate deosebite.

Sau, Thomas Edison, ale carui 1093 de inventii au stabilit un record unic in lume si au schimbat viata omenirii a fost un elev foarte slab. "Tata credea ca sunt de-a dreptul un dobitoc" isi amintea Edison, "asa ca am sfarsit prin a crede si eu acest lucru".

Albert Einstein era considerat de parinti un copil cu deficiente, parte din cauza dislexiei, boala care ii provoca greutati la scris si vorbit. Sora lui spunea : "Cand vroia sa spuna ceva, isi soptea mai intai incet fiecare cuvant in parte, ca pentru a fi sigur ca-l intelege. A facut asa pana cand a implinit sapte ani". Mai tarziu, Einstein a fost exmatriculat din liceu si nu a luat examenul de admitere la facultate. Dupa ce, in cele din urma si-a luat diploma, n-a reusit sa obtina nici un fel de recomandare de la profesorii lui. A fost obligat la 25 de ani sa accepte o slujba meschina intr-un birou elvetian. In cel de-al 26-le an al vietii sale, Einstein a facut ceva la care nimeni nu se astepta. A publicat teoria relativitatii. Saisprezece ani mai tarziu castiga premiul Nobel si devine o celebritate internationala. Chiar si acum, la 44 de ani de la moartea sa, ochii sai luminosi, mustata deasa si claia de par argintiu constituie imaginea standard a "geniului", sinonim cu inteligenta supara-normala.

Toti spuneau ca nu este posibil, dar a fost posibil ! Se intampla lucruri uimtoare cand incepi sa crezi in potentialul tau.

Fireste ca esti un geniu ! Ai zece miliarde de celule in creier. Fiecare dintre ele este capabila sa primeasca si sa stocheze informatii. S-a spus ca mintea umana este capabila sa primeasca doua milioane de informatii pe secunda, douazeci si patru de ore pe zi, saptezeci si cinci de ani la rand, fara cel mai mic semn de oboseala.

Dar majoritatea dintre noi se simt obositi intr-un moment sau altul si incepem sa ne taram prin viata epuizati. De ce ?

In aceste vremuri, cand exista datorie nationala si corporatii gigantice, miliardul este o suma cu care ne-am obisnuit. Cu toate acestea, un miliard inseamna foarte mult ! Daca ai aveaun miliard de dolari ca sa te duci la cumparaturi si ai cheltui zece mii de dolari in fiecare zi, ar trebui sa cumperi trei sute de ani ca sa-i termini.

Ce facem cu acest potential mintal ? Studiile arata ca o persoana obisnuita foloseste doar 10% din capacitatea ei totala. Chiar si cei mai buni dintre noi folosesc doar 15% din capacitatile lor. Ce-ar fi daca tu sau eu am indrazni sa folosim 20 sau 25% din ceea ce avem deja ? Am putea sa intoarcem lumea cu susul in jos! Este minunat sa vezi ce se intampla cand oamenii incep sa-si valorifice potentialul!