sâmbătă, 7 august 2010

TEORIA SI PRACTICA IGIENEI PSIHICULUI



Recunoasterea faptului ca igiena psihicului are la fel de mult succes asupra mentinerii sanatatii mentale precum igiena corpului care are grija de sanatatea trupeasca, nu este un lucru nou. Chiar de la inceputul acestui deceniu au aparut mai multe publicatii pe aceasta tema, insa interesul oamenilor a ramas foarte mic. Probabil pentru ca lipsesc indicii folositoare, cum ar fi ce ar putea sa faca omul singur pentru mentinerea si echilibrul sanatatii spirituale.

La fel ca pentru corp, si pe teritoriul mental exista boli si epidemii, care se extind mereu daca nu cream o igiena regulata a psihicului, care sa devina o obisnuinta solida.

Asemenea infectii mentale sunt necazul, frica, stresul, grija, graba, sentimentul culpabilitatii, agresivitatea. Fiecare dintre noi se va confrunta macar odata cu una din acestea sau poate chiar cu o intreaga combinatie - pana cand va practica regulat igiena psihicului. Acesteia ii apartin mai presus de toate experienta mentala din timpul serii, in care toate energiile infestate sunt analizate si dispar inainte sa produca pagube. Fiecare om trebuie sa se priveasca ca si cand doar el ar exista.

Atunci cand igiena psihicului va deveni o obisnuinta regulata, aceste infectii mentale nu vor mai avea nicio sansa. Rezultatul este armonia sufleteasca si o liniste imperturbabila.


Pe masura ce inteligenta noastra se dezvolta, gandirea devine inutila. Cel care savarseste lucrurile nu mai reflecteaza, el stie si actioneaza spontan. Gandirea este o compensatie pentru insuficienta inteligentei. Cu cat mai dezvoltata este inteligenta, cu atat mai putin avem nevoie de gandire. Atunci apreciem ceea ce este: recunoastem realitatea din spatele aparentei, fara sa trebuiasca sa mai reflectam.

Atata timp cat inteligenta noastra nu este complet dezvoltata, trebuie sa reflectam. Trebuie sa planificam lucrurile. Cand apare o noua situatie actionam corespunzator gandirii noastre. Ne comportam la fel ca in trecut, chiar daca a aparut o situatie noua. Atata timp cat gandim, actiunea noastra din trecut se defineste. Totul se schimba constant, totul curge.

Trebuie sa vedem cum am putea sa le facem o bucurie sotului, sotiei, partenerului nostru. Cand iubim cu adevarat, nu mai avem nevoie de a cugeta. Actionam din dragoste si putem sa fim siguri ca in orice moment facem doar ceea ce este bine. Gandirea devine deseori - inca - compensatia pentru iubire.

A gandi este un lucru minunat si trebuie sa invatam sa-l stapanim cu adevarat. Dar trebuie sa stim, ca exista mereu o compensatie pentru ceva esential, care inseamna implinire: intelepciunea si dragostea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu