Se afișează postările cu eticheta Kurt Tepperwein. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Kurt Tepperwein. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 august 2010

TEORIA SI PRACTICA IGIENEI PSIHICULUI



Recunoasterea faptului ca igiena psihicului are la fel de mult succes asupra mentinerii sanatatii mentale precum igiena corpului care are grija de sanatatea trupeasca, nu este un lucru nou. Chiar de la inceputul acestui deceniu au aparut mai multe publicatii pe aceasta tema, insa interesul oamenilor a ramas foarte mic. Probabil pentru ca lipsesc indicii folositoare, cum ar fi ce ar putea sa faca omul singur pentru mentinerea si echilibrul sanatatii spirituale.

La fel ca pentru corp, si pe teritoriul mental exista boli si epidemii, care se extind mereu daca nu cream o igiena regulata a psihicului, care sa devina o obisnuinta solida.

Asemenea infectii mentale sunt necazul, frica, stresul, grija, graba, sentimentul culpabilitatii, agresivitatea. Fiecare dintre noi se va confrunta macar odata cu una din acestea sau poate chiar cu o intreaga combinatie - pana cand va practica regulat igiena psihicului. Acesteia ii apartin mai presus de toate experienta mentala din timpul serii, in care toate energiile infestate sunt analizate si dispar inainte sa produca pagube. Fiecare om trebuie sa se priveasca ca si cand doar el ar exista.

Atunci cand igiena psihicului va deveni o obisnuinta regulata, aceste infectii mentale nu vor mai avea nicio sansa. Rezultatul este armonia sufleteasca si o liniste imperturbabila.


Pe masura ce inteligenta noastra se dezvolta, gandirea devine inutila. Cel care savarseste lucrurile nu mai reflecteaza, el stie si actioneaza spontan. Gandirea este o compensatie pentru insuficienta inteligentei. Cu cat mai dezvoltata este inteligenta, cu atat mai putin avem nevoie de gandire. Atunci apreciem ceea ce este: recunoastem realitatea din spatele aparentei, fara sa trebuiasca sa mai reflectam.

Atata timp cat inteligenta noastra nu este complet dezvoltata, trebuie sa reflectam. Trebuie sa planificam lucrurile. Cand apare o noua situatie actionam corespunzator gandirii noastre. Ne comportam la fel ca in trecut, chiar daca a aparut o situatie noua. Atata timp cat gandim, actiunea noastra din trecut se defineste. Totul se schimba constant, totul curge.

Trebuie sa vedem cum am putea sa le facem o bucurie sotului, sotiei, partenerului nostru. Cand iubim cu adevarat, nu mai avem nevoie de a cugeta. Actionam din dragoste si putem sa fim siguri ca in orice moment facem doar ceea ce este bine. Gandirea devine deseori - inca - compensatia pentru iubire.

A gandi este un lucru minunat si trebuie sa invatam sa-l stapanim cu adevarat. Dar trebuie sa stim, ca exista mereu o compensatie pentru ceva esential, care inseamna implinire: intelepciunea si dragostea.

joi, 22 iulie 2010

LEGEA CREDINTEI


Omul trebuie sa auda muzica vietii.
Majoritatea aud doar disonanta.
Theodor Fontane

Pentru cei care cred, toate lucrurile sunt posibile.
Matei 9,23

Credem prea mult in valoarea practica a stiintei si stim prea putin despre valoarea practica a credintei. Aceasta credinta este amintirea naturii divine a omului. Iisus spunea mereu: "Tot ce ti se intampla e conform credintei tale." Aceasta este o lege spirituala. Sa avem grija sa credem mereu ceeea ce este corect! Deoarece nu se intampla ceea ce vrem, ci ceea ce credem. Energia intelectuala a credintei se alatura singurei puteri a universului, pentru care nimic nu este imposibil.
Stiinta constata fapte, credinta realizeaza fapte.
Credinta este o "stiinta interioara", care nu se sprijina pe dovezi externe. Este cunoasterea adevarului si a realitatii. Adevarata credinta este ca ceea ce este dorit trebuie sa iasa la iveala.
Sensul multumirii este acela de a multumi pentru ceea ce am obtinut. Astfel, implinirea se muta in prezent. Dupa felul credintei, cineva lucreaza pentru sau contra mea. Puterea credintei realizeaza acest lucru de care eu sunt convins mental.
Credinta vindecatoare este cea care nu se uita la certificatul venit din exterior, ci la propriul eu, si se manifesta astfel si in afara: sa se realizeze ca circumstanta sau vindecare.
Paracelsius a recunoscut: "Reprezentarea este cauza multor boli, dar credinta este remediul tuturor bolilor". Iisus accentua mereu: "perseverenta in a crede". Se poate obtine cateodata o vindecare imediata. Deseori insa pentru a avea succes, sunt necesare ore, zile sau chiar saptamani in care trebuie sa te adresezi credintei.

Credinta nu este doar o afirmatie, ci siguranta adevarului si realizarea a ceea ce e afirmat. Cine crede doar in ceea ce vede, este pregatit sa aiba incrdere in efectul semanatului doar cand vede recolta.
Si cel care nu crede, crede in adevar - doar ca in opusul a ceea ce este dorit. Indoiala este credinta care lucreaza impotriva ei!
Totusi, credinta cea mai solida ramane fara efect atunci cand asez implinirea in viitor, iar in pezent imi indrept constiinta asupra problemei. Cand ma implinesc cu gandurile realizarii in prezent, drumul catre putere este liber. Atunci pot sa experimentez indeplinirea dorintelor.
In plan invizibil primesc imediat, dar am nevoie de a antrena multa energie pentru a aduce in realitate ceea ce am primit deja.
Trebuie sa afirm cu incredere: "Cred ca singura putere care ma vindeca acum este credinta". Vindecarea se afla in constiinta in primul rand, si intotdeauna va fi ceva care se dezvolta. Continua sa crezi in afirmatia aceasta, sa recunosti realitatea interioara care dizolva obstacolele, sa lasi energia vindecatoare sa curga liber si sa faca posibila sanatatea. Imediat dupa aceea poti experimenta starea finala dorita: Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede.