Iubirea

"Care considerati ca ar fi cel mai important atribut al lui Dumnezeu?" Fara niciun moment de ezitare, ea raspunse:
- Iubirea.
Apoi continua spunand:
- "Arborele vietii este asezat in centrul Raiului lui Dumnezeu, in adancul sufletului vostru, iar fructul bogat, abundent, care creste si se desavarseste pana la deplina perfectiune, cel mai perfect si mai datator de viata, este Iubirea. Iubirea a fost definita de cei care percep adevarata ei natura, ca lucrul cel mai maret din lume. As putea adauga ca este cea mai mare forta vindecatoare din lume. Iubirea nu esueaza niciodata in a implini orice cerere a inimii omului. Principiul divin al Iubirii poate fi folosit pentru a elimina orice necaz, orice infirmitate, orice conditie suparatoare, si orice lipsa care chinuie omenirea. Cu corecta intelegere si utilizare a subtilei si nelimitatei influente a Iubirii, lumea poate fi vindecata de ranile ei, si dulcea mantie a compasiunii divine poate acoperi orice dizarmonie, orice ignoranta si orice greseala a omenirii.

Cu aripile intinse, Iubirea cauta punctele aride ale inimii omenesti, locurile irosite ale vietii si, cu o atingere ce pare magica, izbaveste omenirea si transforma lumea. Iubirea este Dumnezeu, etern, nelimitat, neschimbat, mergand in infinit, mai presus de orice viziune. Capatul il putem doar intrezarii. Iubirea implineste legea prin ea insasi, isi desavarseste lucrarea perfecta si reveleaza Christul dinlauntrul sufletului omului. Iubirea cauta mereu o intrare prin care sa se poata revarsa in sufletul omului si sa curga in afara, ca tot ce este bun pentru el. Daca nu este perturbata de perversitatea si gandirea discordanta a omului, curentul etern, neschimbator de Iubire Divina, curge vesnic, mai departe ducand cu el in marele ocean universal al uitarii orice aparenta de dizarmonie sau uratenie care tulbura pacea omului. Iubirea e fructul perfect al Spiritului; ea se raspandeste inchizand ranile omenirii, conducand natiunile la o mai stransa intelegere si aducand pace si prosperitate lumii. Ea este adevaratul puls al lumii, bataia de inima a Universului. Umanitatea trebuie sa se incarce cu acest curent de Iubire de la marea viata atotprezenta,daca vrea sa faca lucrarile lui Iisus.

Va apasa viata din greu? Aveti nevoie de curaj si tarie pentru a face fata problemelor cu care va confruntati? Sunteti bolnav sau temator? Daca da, ridicati-va inima si rugati-va celui care arata drumul. Iubirea indestructibila a lui Dumnezeu va imbratiseaza. Nu trebuie sa va temeti. Nu! a spus El: Inainte sa ma cheme, Eu voi raspunde, si cand vor vorbi, Eu ii voi auzi! Apropiati-va cu curaj de acest tron de gratie, dar nu asa cum gandeati, cu o atitudine de implorare si umilinta, ci cu o rugaciune din credinta plina de intelegere, stiind ca ajutorul de care aveti nevoie este deja primit. Nu va indoiti niciodata; faceti mai mult - cereti. Reclamati dreptul vostru de nastere, de copii ai lui Dumnezeului cel viu, cum a facut Iisus. Cunoasteti ca in Invizibil, substanta Universala in care noi toti traim, ne miscam si avem fiinta noastra, se afla orice lucru bun si perfect pe care il poate dori omul, asteptand sa fie adus, prin credinta, in forma vizibila sau manifestata. Cititi in marea voastra carte ceea ce spune Pavel despre Iubire, in I-Corinteni, cap.13, folosind cuvantul Iubire in loc de mila asa cum s-a incercat.

Uitati-va la Solomon, cand, in noaptea experientei sale, a permis naturii sale iubitoare sa se extinda pana la acel plan universal al constiintei, unde a cerut sa serveasca si nu sa traiasca pentru sine. Asta i-a adus o bogatie nemaipomenita, si pe langa asta au fost o viata si o glorie mai presus de puterea lui de a cere. El a recunoscut intelepciunea Iubirii, si Iubirea i-a adus o bogatie nelimitata. Argintul nu valora nimic in zilele lui Solomon. Chiar si vasele de baut ale acestui puternic rege al Iubirii erau din aur curat.

A iubi, inseamna a deschide depozitul nelimitat de comori aurite ale lui Dumnezeu. Daca iubim, nu ne putem opri sa dam, si a da inseamna a dobandi, iar Legea Iubirii e implinita. Atunci, daruind, facem sa opereze legea infailibila a masurii pentru masura. Fara niciun gand de a primi, este imposibil a se evita primirea, caci abundenta pe care ai daruit-o se intoarce la tine ca implinire a legii: Da si ti se va da, cu o masura buna, din belsug, din toate si chiar in plus, si oamenii va vor da pentru sufletul vostru. Caci cu aceeasi masura cu care veti masura, vi se va masura si voua.

Daca lucram in spiritul Iubirii, trebuie sa-l avem pe Dumnezeu prezent in constiinta. A fi una cu Viata, Iubirea si Intelepciunea, inseamna sa fii in legatura constienta cu ele. Sa-l contactezi constient pe Dumnezeu inseamna sa dispui de abundenta, asa cum asta-noapte am primit hrana din abundenta. Vedeti ca exista abundenta pentru toti; si ca nimeni nu duce lipsa in prezenta abundentei lui Dumnezeu. Acest gand de abundenta trebuie sa ridice mintea dincolo de barierele limitarilor. Ca sa concepem abundenta, trebuie sa abandonam toate gandurile la lucruri particulare. Acest concept este atat de larg, incat nu va permite gandul la detaliu. Pentru a-l mentine in minte, constiinta trebuie sa se avante departe in Univers si sa trezeasca in sine bucuria libertatii perfecte. Aceasta libertate trebuie, totusi, sa nu fie luata ca un libertinaj, caci suntem responsabili pentru orice gand si orice fapta. Constiinta noastra nu poate ajunge la aceasta libertate intr-o clipita. Distrugerea ultimei urme de limitare poate fi implinita intr-o clipita, dar pregatirile pentru gloriosul eveniment vor fi fost facute inainte; pregatirile, in cel mai marunt detaliu, au fost implinite dinlauntru, asa cum fiecare petala a unei flori este desavarsita in detaliu inlauntrul bobocului. Cand desavarsirea este completa, bobocul isi deschide invelisul de sepale, si floarea iese splendida la lumina. Tot asa si omul trebuie sa sparga coaja ego-ului sau inainte de a iesi la lumina.

Legile lui Dumnezeu sunt neschimbatoare, aceleasi cum au fost dintotdeauna. Fiind imuabile, ele sunt binefacatoare, fiindca sunt bune. Cand traim in conformitate cu ele, devin adevarate pietre de fundatie pe care ne construim sanatatea, fericirea, pacea si echilibrul, succesul si realizarea. Daca umblam complet in Legea lui Dumnezeu, nici un rau nu ne poate atinge. Nu avem nevoie sa fim vindecati. Suntem in fiecare particica, intregi.

Cat de bine intelegem ca in marea inima a omenirii este un profund dor de casa, care nu poate fi potolit cu altceva decat cu o constiinta clara sau o intelegere a lui Dumnezeu. Tatal nostru! Recunoastem aceasta foame dupa felul in care inimile plang dupa Dumnezeu. Sufletul omenesc nu tanjeste dupa nimic ca dupa a-l cunoaste pe Dumnezeu. Acela care are cunoasterea justa - a lui este viata eterna. Vedem oamenii trecand continuu de la un lucru la altul, sperand ca vor gasi multumire sau odihna in vreo realizare sau posesiune a ceva limitat, dorit in mod obisnuit. Ii vedem urmarind si dobandind aceste lucruri numai ca sunt tot nemultumiti. Dupa toane, unii vor case si pamanturi; altii, mari averi; iar altii mari studii. Suntem privilegiati sa stim ca omul are toate aceste lucruri inlauntrul sau. Iisus, Marele Maestru, a incercat sa-i faca pe toti sa vada asta. Cum Il Iubim! El straluceste atat de frumos, triumfator, datorita realizarilor sale! Ii iubim pe toti cei care au atins culmile sau nivelele inalte in constiinta, pe care le-a atins Iisus. Nu ii iubim doar pentru operele lor, ci pentru ceea ce sunt ei cu adevarat.

Iisus nu si-a permis niciodata sa traiasca in exterior dupa iluminarea Sa. El Si-a mentinut permanent gandurile in parte centrala a fiintei Sale, care este Christ. In Iisus, Christul sau Scanteia Centrala, care este Dumnezeu in noi toti, traind astazi in fiecare, a fost manifestat ca sa se arate guvernand perfect corpul material sau omul carnal. In felul acesta El a implinit toate marile Sale opere, si nu pentru ca El ar fi fost cumva diferit de voi. El nu avea o putere mai mare decat au astazi toti. El nu era nicicum Fiu al lui Dumnezeu, ca noi sa fim doar servitori ai lui Dumnezeu. El a facut aceste lucruri deoarece aceeasi Scanteie Divina, pe care Tatal a sadit-o in orice copil nascut,a fost aprinsa intr-o flacara mai stralucitoare prin propriul Sau efort de a Se mentine in comuniune constienta cu Dumnezeu insusi, sursa a toata Viata, Iubirea si Puterea.

Iisus a fost un om ca toti oamenii de azi. El a suferit, a fost ispitit si pus la incercare, asa cum si voi suferiti din cauza tentatiilor si incercarilor. Stim ca, in timpul sederii Sale pe pamant in corp vizibil, Iisus petrecea zilnic ore intregi singur cu Dumnezeu si stim ca in tineretea Lui, El a trecut prin tot ce am trecut si noi, si prin ce treceti si voi astazi. Stim ca orice om trebuie sa depaseasca dorintele materialiste, carnale, indoielile si temerile, pana cand ajunge la constiinta perfecta sau recunoasterea Prezentei care locuieste inlauntru, acest Tatal din mine pe seama caruia Iisus punea toate marile Sale opere. El a trebuit sa invete, asa cum si noi am avut de invatat, si asa cum si voi invatati astazi. A fost nevoit sa incerce iar si iar, cum faceti si voi. A fost obligat sa-si mentina pozitia, asa cum si voi sunteti siliti sa va mentineti pozitia, chiar cu pumnii inclestati si strangand din dinti, spunand "Voi reusi", stiu ca Christ traieste in mine. Recunoastem ca Christul launtric a fost cel care a facut din Iisus ceea ce a fost El si este astazi, si ca aceleasi realizari sunt posibile pentru toti. Prin toate acestea n-am vrea deloc sa-L diminuam pe Iisus, caci Il iubim cu o iubire de nespus. Stim ca El a trecut prin perfecta crucificare a ego-ului, pentru a-si putea conduce poporul spre Dumnezeu, ca sa le paota arata calea spre iesirea din pacat, boala si necazuri, pentru ca ei sa poata sa Il manifeste pe Tatal din ei; ca sa-i poata invata pe toti ca acelasi Tata traieste in toti si ii iubeste pe toti. Cel care urmeaza strans viata si invatatura lui Iisus, nu ar putea decat sa-L iubeasca. El este fratele nostru mai mare, cel perfect.

Fragment din "Vietile Maestrilor" de Baird T Spalding, editura Herald