Acum multi ani am auzit o poveste despre un tanar care ii cerea sfatul unui profesor respectat si intelept. Tanarul isi exprimase dorinta ca viata sa sa fie plina de sens si sa-i aduca implinire - o viata care chiar sa conteze. Mentorul l-a intrebat: "Care sunt planurile tale, tinere?"
"Voi termina liceul iar apoi voi merge la facultate.", ii raspunse tanarul.
"Si apoi?", continua profesorul.
"Apoi imi voi construi o cariera si ma voi casatori."
"Si apoi?", continua profesorul.
Tanarul era plin de entuziasm. "Apoi voi munci din greu, imi voi consolida situatia financiara si imi voi intemeia o familie."
Profesorul nu se lasa: "Si apoi ce se va intampla?"
Tanarul se simti dintr-o data putin stanjenit de intrebarea pe care mentorul sau o repeta cu obstinatie. "Cred ca voi incerca sa fac avere, imi voi creste copiii cat mai bine si apoi ma voi pensiona."
"Bine, bine, si dupa aceea?"
Tanarul ii raspunse exasperat: "Ei bine, cred ca dupa aceea voi imbatrani si voi muri."
Mentorul il privi si intreba cu un suspin: "Si dupa asta?"
Tanarul era de-a dreptul nedumerit acum si dupa cateva lungi clipe de gandire spuse cu glas sfarsit: "Nu stiu ce va urma dupa asta."
Mentorul replica: "Tinere, pana cand nu vei gasi raspunsul la aceasta ultima intrebare, celelalte nu vor conta prea mult."
Aceasta viata reprezinta oare intreaga existenta a unui om? Asta-i tot? Atunci, inseamna ca propria placere si succesul material sunt singurele teluri pe care ar trebui sa le avem in viata. Dar ar fi trist. Daca frumusetea, banii si puterea reprezinta telurile supreme atunci mijloacele prin care ne indeplinim aceste obiective sunt clare dar lipsite de semnificatie. Dar... daca exista ceva dupa viata...un tel mai profund...ceva mult mai important decat a castiga bani si a urca in ierarhia profesionala...atunci marea provocare a vietii noastre este sa raspundem la intrebarea: "Si dupa viata...?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu